O bucată de silex găsită întâmplător pe plaja din Shoreham, West Sussex, ajunge expusă la Muzeul din Worthing după ce s-a confirmat că este o secure neandertală din Paleoliticul Mijlociu.
Cuprins
Ben, un elev de nouă ani, tocmai a făcut o descoperire pe care puțini arheologi o fac în întreaga lor carieră: a găsit pe malul mării un artefact vechi de 40.000-60.000 de ani. S-a întâmplat pe coasta din Shoreham, în sudul Angliei, în timpul unei excursii cu familia, în urmă cu trei veri. Obiectul, identificat acum ca un topor de mână neandertalian, a fost autentificat de specialiști de la Muzeul Worthing și este deja expus publicului.
Autentificare la Muzeul Worthing și datare în Paleoliticul Mijlociu
Ben a păstrat piatra strălucitoare în camera sa când avea șase ani, fără să-și imagineze că acea bucată de silex lustruită fusese în mâinile Homo neanderthalensis. Trei ani mai târziu, vizita la o colecție din Epoca de Piatră a dat alarma: piesele expuse semănau prea mult cu cea pe care o avea în sertar. Arheologii au confirmat că unealta aparținea Paleoliticului Mijlociu Târziu, când neandertalienii dominau Europa și o parte din Asia. Starea sa de conservare permite observarea așchiilor strategice detașate pentru a crea o muchie eficientă și o prindere sigură.
Originea artefactului și sedimentele din Canalul Mânecii
Proveniența exactă rămâne un mister. Ar fi putut rămâne îngropată pe coastă de la ultima glaciațiune sau ar fi putut fi dezgropată în timpul lucrărilor de dragare. În orice caz, prezența sa pe plajă confirmă că Canalul Mânecii păstrează sedimente bogate în patrimoniu preistoric.
Tehnologia neandertaliană: fabricarea și utilizarea toporului de silex
Toporul aruncă lumină asupra priceperii tehnice a acestor rude ale noastre: selectau silex de înaltă calitate și modelau piesa cu lovituri precise pentru a sacrifica animale, a tranșa prada sau a tăia lemn. Fiecare urmă, explică experții, este o mărturie directă a gândirii planificate și a capacității de adaptare a neandertalienilor.
Colectarea responsabilă și conservarea patrimoniului arheologic
Decizia lui Ben de a ceda unealta muzeului subliniază importanța instituțiilor publice în conservarea trecutului. Povestea sa este, de asemenea, un apel la colectarea responsabilă: specialiștii recomandă consultarea permanentă a profesioniștilor în cazul oricărei descoperiri neobișnuite pe plajele sau râurile britanice, unde legislația impune înregistrarea obiectelor cu valoare arheologică.
O descoperire care inspiră noile generații
Dincolo de anecdotă, știrea ne amintește că cunoașterea științifică poate apărea din curiozitatea copiilor. „Alții o vor putea aprecia”, a spus Ben văzând cum se lumina fața conservatorului. Toporul de silex se odihnește acum în spatele unui geam, gata să inspire noi vocații și să conecteze vizitatorii cu o umanitate care a dispărut acum 40.000 de ani, dar a cărei amprentă persistă în fiecare lovitură de piatră atent cioplită.
