Replica lui Izan a miticului vas măsoară 6,20 metri lungime și deja străbate Miñor
Totul a început cu o întrebare inocentă. Sau poate nu chiar atât de inocentă. „Vrei să-ți construim un Titanic gigant?”, i-a spus unchiul său, Fernando Rambozzi, fără să-și imagineze ce va urma. „Zece minute mai târziu, lucrurile ne-au scăpat de sub control”, recunoaște el. A fost ca și cum s-ar fi aprins o fitilă. Toată familia s-a urcat pe vas – la propriu – împinsă de entuziasmul unui copil de opt ani cu idei foarte clare.
Acel copil se numește Izan Ríos García și locuiește în Nigrán, pe malul mării. De la gura râului Miñor, care separă localitatea sa de Baiona, pleacă deja o replică navigabilă a celui mai impresionant vas de pasageri construit vreodată. Nu e la fel să visezi și să realizezi, dar Izan a reușit să-l pună pe apă. Și cu brio.
„Tatăl meu îmi arăta videoclipuri pe YouTube și îmi povestea lucruri despre Titanic, și așa a început interesul meu. Pentru că îmi plăcea, am început să cumpăr cărți pentru a învăța tot ce puteam”, povestește Izan, îmbrăcat în alb ca un adevărat căpitan, alături de fratele său mai mic, Marlon, în vârstă de șase ani. Împreună formează echipajul care comandă monumentalul transatlantic.
Pasiunea a crescut, iar unchiul său – alături de tatăl lui Izan, Miguel, complice obișnuit al aventurilor sale de când se știe – a ajuns să se implice profund în construcție. „Întotdeauna a avut obsesii intense când ceva îl interesa. Mai întâi au fost rechinii, apoi dinozaurii și acum Titanic. Deoarece desenează foarte bine, făcuse deja multe schițe”, explică tatăl său, mândru de curiozitatea inepuizabilă care îl caracterizează.
Înainte de a se lansa în construirea navei reale, acasă făcuseră deja de toate: machete din carton pentru a testa scufundările, tablouri, schițe și chiar lucrări pentru școală. În vacanța de 1 Mai, familia a călătorit la Madrid pentru a vedea împreună expoziția imersivă La Leyenda del Titanic (Legenda Titanicului).
De Crăciun, s-au apucat de treabă.
Au urmat patru luni de muncă asiduă și zece weekenduri maraton. Izan marca timpii și verifica fiecare detaliu; adulții executau sub comanda lui. Chiar și vopsirea finală a corpului navei a purtat semnătura lui. „Am montat-o pe un caiac pentru a asigura flotabilitatea și stabilitatea”, explică unchiul său, care s-a ocupat și de sistemul de direcție.
Rezultatul este vizibil: o ambarcațiune de 6,40 metri lungime și 2 metri înălțime, construită din tuburi de plastic și panouri reciclate, cu patru coșuri de fum (unul dintre ele scoțând și fum), cârmă, pasarele, balustrade, bărci de salvare și tehnologie specifică secolului XXI: lumini, sirenă și o cameră pentru a ști în orice moment în ce direcție se îndreaptă ambarcațiunea.
Funcționează cu motor sau cu pedale și poate transporta două persoane la bord. „Este complet sigură”, asigură unchiul. Lansarea a avut loc conform tradiției, cu o sticlă spartă în carenă și toate onorurile cuvenite. Replica navighează deja pe Miñor, îndreptându-se spre imaginație. Dar nu o face singură: au construit și un iceberg pentru a completa decorul. Așadar, în aceste zile, în plină vară, pe râu există o barcă și un iceberg. Nava s-a ciocnit deja de mai multe ori de structura plutitoare, recreând de nenumărate ori cea mai iconică scenă din cinema. Mai lipsesc doar muzicienii. „Totul este pregătit pentru a simula naufragiul, dar sper că acea scenă va mai întârzia”, mărturisește unchiul său.
Următoarea provocare este în curs: lui Marlon îi plac macaralele, iar echipa studiază deja cum ar putea construi una mare, în condiții adecvate, dezvăluie tatăl său. Poate va fi utilă pentru salvarea după naufragiul prevăzut pentru sfârșitul verii. Pentru că există nave care fac istorie și familii care o reinventează scriind una proprie.
