Dieta marinarilor Song dezvăluită: analiza epavei Nanhai nr. 1 oferă informații despre viața maritimă în China medievală.
Cuprins
Colaborarea strânsă între specialiști din diferite domenii permite descoperirea unor aspecte ale istoriei care ne erau până acum necunoscute. De această dată, o echipă multidisciplinară de arheologi și istorici a reușit să reconstituie în detaliu dieta marinarilor din Imperiul Chinez din timpul dinastiei Song (960-1279 d.Hr.). Progresul a fost posibil datorită analizei rămășițelor epavei Nanhai No. 1, un mercant scufundat în Marea Chinei de Sud în jurul anului 1183. Rezultatele, publicate într-un articol din revista Journal of Maritime Archaeology, pe lângă faptul că au dezvăluit alimentele consumate în mod obișnuit de echipaj, au permis și reconstituirea modelelor sociale, economice și culturale care ghideau viața maritimă în China medievală.
Un vas comercial transformat în capsulă a timpului
Nanhai No. 1 este un vechi cunoscut al arheologiei subacvatice. A fost descoperit în 1987 în largul coastelor Guangdong, la o adâncime de aproximativ 25 de metri, dar a putut fi recuperat abia în 2007, grație unei operațiuni pionierat care a permis conservarea navei, a încărcăturii sale și a sedimentelor care o înconjurau. Starea de conservare a navei, cu o lungime de peste 22 de metri, este excepțională pentru o epavă veche de peste 800 de ani.
Echipa de cercetători a aplicat o abordare inovatoare care combină surse documentare cu dovezi arheologice directe. Astfel, prin analiza integrală a resturilor organice — vegetale, animale și lichide — găsite în interiorul navei, a reușit să reconstituie obiceiurile alimentare ale echipajului.
Apă, alcool și ceai: băuturile esențiale în largul mării
În timpul lungilor călătorii maritime din perioada Song, apa potabilă era un bun esențial pentru supraviețuire. Aceasta era depozitată în vase mari de ceramică sau în recipiente de lemn, deși puținele dovezi materiale directe indică faptul că multe dintre aceste structuri au dispărut în timp. Cu toate acestea, în epavă au fost găsite vase etichetate ca Qiao Qian Gongyong („vas de uz comun”), care ar fi putut fi folosite pentru depozitarea apei.
Alături de apă, alcoolul juca un rol fundamental atât în alimentație, cât și în relațiile sociale la bord. Au fost documentate peste 400 de tipuri de produse transportate pe mare în acea perioadă, printre care numeroase varietăți de băuturi alcoolice, care făceau parte și din ritualuri religioase și banchetele colective. Vasele cu inscripții care identifică conținutul cu băuturi spirtoase, precum și urmele de drojdie și mucegai utilizate în fermentație, confirmă importanța alcoolului la bord.
Și ceaiul ocupa un loc important. Deși, din cauza tendinței sale de descompunere în medii umede, nu s-au găsit frunze conservate, s-au recuperat etichete de lemn care menționează acest produs. Consumul ritualizat al ceaiului făcea parte din viața de zi cu zi chiar și în largul mării, după cum atestă mărturiile contemporane.
Carne și ierarhie: predominanța cărnii de oaie
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost prezența abundentă a oaselor de oaie, în contrast evident cu prezența redusă a oaselor de porc. Această descoperire este surprinzătoare, deoarece tradiția maritimă prefera porcii la bord, deoarece erau mai ușor de întreținut în timpul navigării. Cu toate acestea, pe Nanhai No. 1 au fost identificate 86 de rămășițe de oaie, față de doar 9 de porc.
Cercetătorii atribuie acest fenomen prezenței pasagerilor de religie musulmană la bord, așa cum sugerează diverse inscripții în limba arabă găsite pe obiecte ceramice personale. Necesitatea respectării restricțiilor alimentare, în special interzicerea consumului de carne de porc, ar fi motivat o prezență mai mare a cărnii de oaie pe navă.
Analiza oaselor a revelat, de asemenea, practici de tranșare, friptură și conservare prin sărare. În plus, unele piese par să fi fost selectate și ambalate cu o atenție deosebită. Potrivit cercetătorilor, acest lucru sugerează că rațiile erau distribuite în funcție de statutul social al membrilor echipajului: bucățile de carne cele mai prețioase erau probabil destinate persoanelor de rang superior.
Pui, gâște și ritualuri de protecție
Pe lângă carnea de oaie, marinarii consumau și păsări, precum pui (46 exemplare) și gâște (40). Aceste păsări erau ușor de crescut la bord și ofereau atât carne, cât și ouă. Cu toate acestea, rolul lor nu se limita la hrană: puii erau folosiți și în ritualuri de ghicire pentru a prezice norocul călătoriei, prin citirea oaselor lor după sacrificare.
Cronicile descriu, de asemenea, utilizarea lor ca ofrande aduse zeităților protectoare ale mării, în timpul ceremoniilor care aveau loc înainte de plecare. Astfel, păsările nu numai că furnizau proteine esențiale pentru alimentație, ci erau integrate în sistemul simbolic-religios al navigației chineze.
Pescuitul și uneltele: peștele ca mijloc de subzistență
77% din rămășițele vertebrate recuperate din epavă aparțin peștilor osoși (Osteichthyes), ceea ce subliniază importanța acestora ca sursă primară de proteine. Marinarii foloseau tehnici de pescuit dezvoltate și durabile, care includeau utilizarea unor cârlige mari momite cu pui și plase cu plumb, așa cum confirmă obiectele recuperate din cală. Unele vertebre de pește au fost chiar sculptate pentru a crea ornamente.
Cereale, fructe și condimente: o cămară vegetală diversificată
La bordul navei Nanhai No. 1 au fost recuperate și peste 3.000 de semințe și fructe aparținând a cel puțin 19 specii vegetale. Orezul, în special, apare ca fiind cea mai importantă cereală, în concordanță cu rolul său central în alimentația din sudul Chinei în timpul dinastiei Song.
Printre legume, se remarcă descoperirea semințelor de dovleac cerat (Benincasa hispida), utilizate atât proaspete, cât și conservate. În ceea ce privește fructele, au fost identificate sâmburi de prune, măsline negre chinezești, jujube și nuci de arec, multe dintre ele conservate prin uscare sau murare, ceea ce reflectă o cunoaștere sofisticată a tehnicilor de conservare a alimentelor.
Au fost găsite și condimente precum piper negru (Piper nigrum) — probabil importat din Asia de Sud-Est — și piper Sichuan (Zanthoxylum bungeanum), ambele apreciate pentru proprietățile lor culinare și medicinale. Aceste plante, pe lângă faptul că îmbogățeau preparatele culinare, puteau avea și utilizări terapeutice pentru combaterea bolilor sau ameliorarea disconfortului în timpul călătoriei.
O reflectare a vieții sociale pe Ruta Maritimă a Mătăsii
Dieta reconstituită a navei Nanhai No. 1 este o mărturie directă a dinamismului, diversității și complexității societăților maritime din secolul al XII-lea, care navigau între culturi, religii și limbi și își adaptau practicile cotidiene la nevoile conviețuirii și comerțului.
Prezența pasagerilor arabi, prepararea diferențiată a alimentelor, tehnicile avansate de conservare și distribuția atentă a spațiului la bord arată că aceste nave funcționau ca adevărate microcosmosuri sociale plutitoare. Cazul Nanhai No. 1 demonstrează că arheologia maritimă poate aduce o nouă dimensiune studiului istoriei sociale: una care leagă vestigiile materiale ale trecutului de viețile marinarilor, bucătarilor, comercianților și pasagerilor care, zi de zi, au împărțit masa în largul mării.
