O zi obișnuită de pescuit în nordul Finlandei s-a transformat într-o experiență care va rămâne cu greu în memoria unui tânăr pescar.
Cuprins
Avery, un tânăr de 12 ani, pescuia pe râul Ounasjoki, în nordul Finlandei, ca de atâtea alte ori, când ceva mare a tras cu putere de undița lui. Cu îndemânare și puțin ajutor din partea bunicului său, a reușit să scoată din apă un lucio de cinci kilograme, cea mai mare captură a sa până în acel moment. Dar cel mai impresionant nu a fost mărimea peștelui, ci ceea ce au găsit în interiorul său.
„Mă întrebam de ce era atât de gras”, a povestit Avery pentru ziarul finlandez Ilta Sanomat. Răspunsul a venit în momentul în care l-au eviscerat: lucio devorase o rață mică întreagă. „Am rămas puțin îngrozit”, a recunoscut tânărul după ce a văzut animalul descompus în stomacul peștelui.
Descoperirea, deși neobișnuită, nu i-a surprins pe experți. Potrivit Anna Kuparinen, profesoară de științe acvatice la Universitatea din Jyväskylä, consultată de publicația menționată, lucio este un prădător înnăscut, cunoscut pentru dieta sa variată și capacitatea de a ambusca tot felul de pradă. „Găsirea de pești în interiorul unui lucio este obișnuită, dar păsările nu atât de mult”, a explicat Kuparinen. „Totuși, dacă o rață tânără înoată în momentul nepotrivit, poate sfârși astfel”.
Natura nu are filtre
Acest caz, deși anecdotic, nu este deloc neobișnuit în viața de zi cu zi a naturii. Aici, în Peninsula Iberică, există ecosisteme acvatice care adăpostesc specii care sunt, de asemenea, capabile să devoreze păsări, mamifere mici, amfibieni și reptile.
Unul dintre principalii protagoniști ai acestui tip de comportament în Spania este tocmai luciul european (Esox lucius), o specie alogenă — adică neautohtonă — introdusă cu decenii în urmă în scopuri sportive. Prezența sa s-a consolidat în lacuri, râuri și lacuri din nordul și centrul peninsulei, precum lacul Riaño, în León, sau râul Tormes, în Salamanca.
Acest pește are o gură plină de dinți ascuțiți și o mandibulă care acționează ca o capcană cu arc, capabilă să captureze și să înghită în câteva secunde prada. Deși dieta sa obișnuită include pești mai mici, amfibieni și crustacee, nu este neobișnuit să vâneze pui de rață mare sau lișițe care înoată singure în apropierea malurilor. În mai multe rapoarte, Institutul de Cercetare a Resurselor Cinegetice (IREC) a documentat acest tip de prădare în zonele umede din La Mancha.
Și mai șocant este cazul silurului gigant (Silurus glanis), o altă specie invazivă prezentă în special în râul Ebro, unde a provocat importante perturbări ecologice. Unele studii, precum „Ecology of Freshwater Fish” publicat în revista ecologică Willey, au confirmat că silurii nu mănâncă doar pești: dieta lor poate include rațe, șobolani de apă și chiar porumbei. De fapt, au fost filmați siluri ieșind parțial din apă pentru a prinde păsări așezate pe mal.
Un comportament natural într-un mediu care nu este al său
Aceste scene, deși naturale din punct de vedere biologic, generează dezechilibre importante atunci când prădătorii nu sunt autohtoni. Speciile introduse, precum lucrul sau silurul, nu au în multe cazuri dușmani naturali, ceea ce le permite să se răspândească rapid și să perturbe lanțurile trofice.
Diverse organisme, precum Confederación Hidrográfica del Ebro și Sociedad Ibérica de Ictiología (SIBIC), avertizează de ani de zile asupra răspândirii acestor pești și efectelor lor asupra faunei locale. De aceea, în unele comunități autonome, eliberarea speciilor precum știuca este interzisă, iar pescuitul acesteia este chiar încurajat pentru a stopa răspândirea sa.
