Cirrus încorporează de ani buni parașute balistice în avioanele sale ușoare. Sistemul CAPS a salvat deja sute de vieți, conform datelor oficiale. Vision Jet combină acest sistem cu aterizarea autonomă în caz de urgență.
Cuprins
Este una dintre acele întrebări care par scoase dintr-o discuție improvizată între prieteni: „Și de ce nu pun un parașută gigant în avioane, în caz că se întâmplă ceva?”. Răspunsul, ca de atâtea ori, are legătură cu dimensiunea, greutatea sau aerodinamica. Dar există un detaliu care este adesea trecut cu vederea: această idee nu mai este doar o întrebare. Într-un colț al Statelor Unite, un producător de aeronave a decis să încerce. Și a reușit. Astăzi, avioanele sale sunt echipate standard cu un sistem capabil să desfășoare un parașută balistică care poate salva viața tuturor ocupanților.
Compania care a realizat acest lucru se numește Cirrus Aircraft și proiectează de zeci de ani avioane ușoare pentru aviația generală. Propunerea sa a fost la fel de simplă pe cât de revoluționară: să încorporeze un parașută balistic direct în fuselaj, ca parte a designului avionului. Nu ca accesoriu, nu ca opțiune. De serie. Sistemul se numește CAPS, acronim pentru Cirrus Airframe Parachute System, și este prezent atât în seria SR, cât și în Vision Jet, un avion cu motor turbofan pentru cinci pasageri, plus pilotul.
Un parașută care nu este un accesoriu, ci parte integrantă a avionului
Funcționarea CAPS este la fel de simplă ca și obiectivul său: să salveze vieți atunci când totul altceva eșuează. În partea superioară a fuselajului, chiar în spatele cabinei, se ascunde o capsulă sigilată cu o parașută de mari dimensiuni. În cazul unei urgențe grave, pilotul trebuie doar să tragă de o manetă în formă de T, situată pe tavanul cabinei. În câteva secunde, o mică rachetă propulsează parașuta în sus, iar aceasta se deschide, frânând căderea avionului până la atingerea solului.
Desigur, există și condiții. Sistemul nu trebuie activat la o altitudine mai mică de 600 de picioare (aproximativ 180 de metri deasupra solului), iar eficacitatea sa este mult mai mare dacă se deschide între 600 și 2.000 de picioare. Peste această altitudine, pilotul are mai multă marjă de manevră pentru a evalua și a lua decizii, dar rămâne o opțiune valabilă dacă situația o impune.
Istoria CAPS nu s-a construit peste noapte. La mijlocul anilor ’90, echipa de ingineri Cirrus, condusă de Paul Johnston, a început să lucreze la o idee care, la momentul respectiv, părea o nebunie: adaptarea unui sistem complet de parașute la un avion ușor. S-au inspirat dintr-un prototip anterior dezvoltat de BRS (Ballistic Recovery Systems), o companie specializată în parașute balistice, care testase deja soluții similare pentru aeronave precum Cessna 150.
Un Cirrus SR20 deschide un parașută în timpul unui test
În 1998, Cirrus a efectuat primul test real în deșertul din sudul Californiei. Sistemul a fost activat de un pilot militar. Testul a fost decisiv: a demonstrat că conceptul funcționa. De atunci, Cirrus l-a integrat ca element central în proiectarea primului său model de serie, SR20. Nu ca un accesoriu, ci ca un element structural conceput încă de la început.
De la certificare, sistemul CAPS a fost activat de peste o sută de ori în situații de urgență. Conform datelor COPA, până în iunie 2025 au fost înregistrate 136 de activări. Printre acestea se numără povești ale unor persoane care au supraviețuit defecțiunilor motorului, pierderii controlului sau condițiilor meteorologice extreme.
Reprezentare grafică a activării CAPS
Pe pagina sa oficială, Cirrus afirmă că sistemul său a adus acasă în viață peste 250 de persoane. Unele dintre aceste povești sunt deosebit de impresionante. Ca cea a lui Greg Huntley, pilot și proprietar al unui avion Cirrus, care a suferit o defecțiune a motorului pe 22 octombrie 2014. El a activat CAPS și a reușit să aterizeze cu avionul suspendat de parașută. A scăpat nevătăat.
Reprezentare grafică a CAPS în acțiune
Huntley zbura în fiecare săptămână pentru serviciu. Avea baza în Charlotte, Carolina de Nord, și, deși nu a fost niciodată un pasionat al aviației, recunoștea că aceasta îi economisea mult timp. Pe 22 octombrie 2014, a decolat ca în orice altă zi. La câteva minute după decolare, la aproximativ 5.000 de picioare altitudine, motorul s-a oprit brusc. „Chiar înainte de a declara urgența, m-am gândit: mai am cinci minute de viață”, își amintește el mai târziu.
Unul dintre numeroasele avioane care au utilizat CAPS
A luat o decizie clară: dacă la 3.000 de picioare nu vedea terenul, activa parașuta. Și așa a făcut. Cerul era complet negru prin parbriz, așa că a anunțat prin radio că va deschide CAPS. „Am transportat mulți copii și părinții lor în primele lor zboruri. Le explic mereu că, dacă mi se întâmplă ceva, să tragă de manetă. În acea dimineață, când am pus mâinile pe manetă, m-am gândit: acum tu ești cel care va verifica”. Avionul a coborât și în mai puțin de un minut a aterizat pe un câmp cu iarbă.
Maneta CAPS
Punctul culminant al acestei filosofii a venit odată cu Cirrus Vision Jet, un mic avion cu un singur motor certificat în 2016. A fost primul avion din lume echipat în serie cu un parașută balistică pentru întreaga aeronavă. Dar Cirrus a mers mai departe: la sistemul CAPS s-a adăugat Safe Return, o funcție care permite avionului să aterizeze singur în caz de urgență.
Butonul „Safe Return”
Ideea este simplă. Dacă pilotul suferă o incapacitate bruscă, orice pasager poate apăsa un buton. În acel moment, Vision Jet preia controlul: calculează ruta, comunică situația controlorilor și efectuează coborârea în mod autonom până la aterizarea pe o pistă sigură. CAPS și Safe Return formează astfel un pachet de siguranță destul de complet.
Sistemul de parașute Cirrus nu este proiectat pentru toate tipurile de aeronave. Nici nu intenționează să fie. Eficacitatea sa are legătură cu tipul de avion în care este integrat, cu greutatea, structura și situațiile pentru care a fost conceput. Deși nu este perfect, a reușit să deschidă o ușă: să demonstreze că există marjă pentru a gândi siguranța dintr-un alt unghi.
