O echipă internațională de oameni de știință a descoperit primele urme de neandertali pe coasta de sud-vest a Portugaliei, în siturile arheologice Monte Clérigo și Praia do Telheiro.
Cuprins
Urme datează de acum aproximativ 82.000 până la 78.000 de ani și arată cum acești oameni antici mergeau prin dune, vânau și interacționau cu mediul înconjurător. Studiul, publicat în Scientific Reports, confirmă prezența neandertalienilor în regiune și dezvăluie detalii fascinante despre dieta lor, comportamentul social și adaptarea la ecosistemele de coastă.
Amprentele s-au conservat în gresie fosilizată și au fost găsite în două locuri diferite. La Monte Clérigo, cercetătorii au identificat mai multe urme care aparțineau cel puțin trei indivizi: un adult, un copil între 7 și 9 ani și un copil mic de sub 2 ani. Aceste urme demonstrează modul în care neandertalienii se deplasau prin peisaje de dune, sugerând o planificare a rutelor și utilizarea acestor medii pentru vânătoare, explică studiul.
Una dintre cele mai impresionante urme este cea a unui copil mic, care prezintă un picior încă nedezvoltat complet, fără arcul caracteristic al oamenilor moderni. Acest lucru coincide cu ceea ce se știe despre creșterea neandertalienilor, care era similară cu a noastră în primii ani de viață.
Diferitele urme de neandertali găsite pe coasta Portugaliei.
La Praia do Telheiro a fost găsită o singură urmă, probabil a unui adolescent sau a unei femei tinere. Deși nu există alte urme în acest loc, prezența lor confirmă că neandertalienii au locuit în aceste zone de coastă în timpul Pleistocenului.
Vânători oportunisti pe coastă
Amprentele arată că neandertalienii trăiau lângă mare și profitau de resursele pe care aceasta le oferea, deși analiza resturilor faunistice din siturile de coastă ale Peninsulei Iberice relevă că dieta lor se baza în principal pe erbivore mari, precum cerbi, cai și uros (o specie de bovină dispărută), precum și pe iepuri.
Prezența constantă a acestor mamifere subliniază rolul lor ca surse de hrană fiabile, indiferent de diversitatea mediilor în care trăiau neandertalienii, arată studiul. În plus, consumau și animale din habitatele din apropiere, precum fructe de mare și pește, ceea ce indică o strategie alimentară flexibilă și adaptată la ceea ce găseau în fiecare loc.
Cercetătorii au utilizat o metodă numită „analiza rețelelor” pentru a studia relațiile dintre neandertali și alte specii. Ei au descoperit că caii erau o resursă cheie, deoarece apar în aproape toate siturile analizate, însă animale precum hipopotamii sau porcii spinoși erau mult mai puțin comune în dieta lor, probabil pentru că erau mai greu de vânat sau mai puțin abundente.
Viața de familie și vânătoarea în dune
Urmele de la Monte Clérigo arată că neandertalienii trăiau în grupuri familiale mici. Prezența urmelor de copii alături de cele ale adulților indică faptul că cei mici îi însoțeau pe cei mari în activitățile lor zilnice, învățând probabil de la o vârstă fragedă să supraviețuiască într-un mediu dificil.
În plus, urmele de animale găsite în același loc, cum ar fi cerbi, sugerează că neandertalienii foloseau dunele pentru a vâna. Dune, cu terenul lor accidentat și vegetația rară, erau locuri ideale pentru a pândi prada, explică studiul. Acest lucru coincide cu alte situri, precum cel din Matalascañas, în Spania, unde au fost găsite urme de neandertali alături de unelte de piatră și resturi de animale vânate.
Acest studiu adaugă noi piese la puzzle-ul vieții neandertalienilor și întărește ideea că aceștia erau mult mai adaptabili decât se credea, profitând de resursele de coastă și variind dieta în funcție de disponibilitatea hranei.
Amprentele sunt o mărturie directă a prezenței lor într-o perioadă în care nivelul mării era mai scăzut și coastele erau mai expuse. Creșterea nivelului mării după ultima glaciațiune a complicat conservarea și detectarea dovezilor neandertaliene pe coasta atlantică, subliniază studiul. De aceea, fiecare nouă descoperire este deosebit de valoroasă.
Siturile de pe coasta Peninsulei Iberice arată că neandertalienii nu numai că au supraviețuit, ci au prosperat în aceste medii, profitând de o dietă variată și de resurse previzibile, concluzionează cercetătorii.
