Prădătorul mamifer latino-american care se credea dispărut de 40 de ani a reapărut în habitatul său natural

Prădătorul

Această specie de animal gigant nu mai fusese văzută din 1986 și a reapărut într-unul dintre habitatele sale naturale

Prădătorul mamifer care se credea dispărut de 40 de ani a reapărut în habitatul său natural.

În lumea biologiei și a conservării, puține știri sunt la fel de emoționante ca redescoperirea unei specii considerate dispărute. Aceste descoperiri ne reamintesc de vastitatea și misterul care încă înconjoară biodiversitatea globală, precum și de importanța eforturilor de conservare.

Recent, un parc național din Argentina a marcat un moment fără precedent prin reintroducerea unei familii de patru nutrii uriașe în Gran Parque Iberá din Corrientes. Este un eveniment fără precedent, deoarece este primul proiect la nivel mondial care readuce această specie într-un habitat din care dispăruse.

Nutria gigant este considerată pe cale de dispariție la nivel mondial și era absentă din țara sud-americană de patru decenii. Este o specie mamiferă, carismatică și cea mai mare de acest tip, ajungând să măsoare până la 1,8 metri și să cântărească peste 30 de kilograme.

„Nutria gigantică este principalul prădător acvatic al acestor zone umede, iar dieta sa, compusă aproape în totalitate din pește, contribuie în mod semnificativ la menținerea sănătății ecosistemelor, în special a sistemelor hidrologice în care trăiește”, a declarat Sebastián Di Martino, director de conservare la Rewilding Argentina. Ultimele observări ale acestei specii în Argentina au avut loc în 1986, iar situația sa de conservare la nivel mondial subliniază importanța acestei introduceri.

Care sunt caracteristicile și particularitățile acestui animal

Nutria gigantică de râu (Pteronura brasiliensis), numită și lup de râu, este un mamifer carnivor care se găsește numai în America de Sud. Este cel mai vechi membru al familiei mustelidelor și unul dintre cei mai mari prădători din pădurile amazoniene. Această specie este recunoscută pentru blana sa maro cu o pată de culoare alb-gălbuie pe gât și pentru că formează grupuri de 5-10 indivizi.

Acest tip de nutrie petrece mult timp în apă, având adaptări care îi permit să ducă un stil de viață acvatic, cum ar fi mustățile lungi care o ajută să detecteze peștii și blana lungă pe care apa nu o poate penetra. De obicei își construiesc cuiburile pe malurile râurilor și lacurilor, unde dorm, nasc și îngrijesc puii.

Nutria gigantică este clasificată ca specie pe cale de dispariție, deoarece în anii 1950 și 1960 a fost vânată intens pentru valoarea blănii sale, ceea ce a dus-o la pragul extincției totale. În prezent, lupul de râu se confruntă cu multe amenințări, printre care se numără pierderea sau degradarea habitatului său, braconajul pentru blana sa și o expunere mai mare la boli precum rabia canină.

Prădătorul mamifer latino-american care se credea dispărut de 40 de ani a reapărut în habitatul său natural

Redescoperirea mamiferului gigant în Gran Parque Iberá

Gran Parque Iberá, din provincia Corrientes, Argentina, oferă condiții optime pentru nutrețele din această specie, cu peste 756.000 de hectare de zone umede, o suprafață vastă protejată, pradă abundentă și absența amenințărilor semnificative. Această familie de patru mamifere eliberate este compusă din Nima, o femelă provenită de la Grădina Zoologică din Madrid; partenerul ei, Coco, de la Grădina Zoologică din Givskud; și cei doi pui ai lor, născuți în Iberá în noiembrie 2024.

Gustavo Valdés, guvernatorul provinciei Corrientes, a subliniat importanța acestei recuperări: „Lontra uriașă nu numai că își ocupă locul care i se cuvine în ecosistemul acvatic, dar va atrage și mai mulți turiști dornici să o observe, ceea ce va genera mai multe locuri de muncă și dezvoltare pentru locuitorii din Corrientes. Iberá se consolidează ca un exemplu în recuperarea speciilor, turismul de natură și dezvoltarea locală autentică”.

Eliberarea acestei familii de nutrii ar putea fi primul pas către progrese viitoare. Potrivit Rewilding Argentina, planul este de a continua cu eliberări suplimentare în Esteros del Iberá și Chaco pentru a contribui la recuperarea globală a speciei și a restabili conectivitatea între populațiile de nutrii izolate din inima regiunii sud-americane.